Nu mai stim sa ne bucuram de lucrurile simple din viata noastra. Asta este concluzia la care am ajuns astazi in timp ce ma plimbam cu sotul meu pe strada, pur si simplu, ca si cum nimic si nimeni din jurul nostru nu ar conta. Doar noi doi...Si ma gandeam cand a fost ultima data cand am facut chestia asta: sa ne plimbam tinandu-ne de mana fara un scop precis si fara sa ne facem griji pentru absolut nimic de pe lumea asta. Evident ca raspunsul a venit tot de la mine si nu prea mi-a placut...A trecut ceva vreme...
Mi-aduc aminte cand eram in facultate si poate erau zile cand nu aveam in buzunar decat poate 30 lei de-un suc si-o prajitura in oras (mancarea si banii de chirie veneau de-acasa), dar in schimb aveam sufletele umplute pana la refuz de bucurie...bucuria de a fi impreuna, bucuria de a fi in mijlocul naturii, bucuria de a trai... Este si o vorba in sensul asta: "La tinerete iti dai timpul si sanatatea pentru bani, iar la batranete ai da toti banii din lume pentru un pic de timp si pentru sanatate". Nu vreau sa fiu ipocrita si sa spun ca micile lucruri cotidiene nu ma afecteaza si ca eu traiesc undeva departe pe un norisor roz...si eu, ca toata lumea, ma trezesc adeseori ca intr-un vartej de situatii si intamplari independente de vointa mea care se succed cu repeziciune, se precipiteaza si tind sa-mi ocupe tot timpul si sa-mi consume toata energia... dar din cand in cand cred ca ar fi bine ca toti sa ne oprim macar pret de cateva clipe si sa analizam ce e cu adevarat important in viata: sanatatea, familia, prietenii dragi si, de ce nu, micile placeri personale (o carte buna, o muzica aleasa, un dans pasional, o aroma deosebita). Pentru mine acesta a devenit noul meu "crez" in viata: sa incerc sa vad esentialul si sa nu-mi mai irosesc energia si sufletul pe orice nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu