Societatea romaneasca - o societate misogina?!?

Intr-adevar...cred ca societatea romaneasca este o societate misogina prin esenta. De exemplu daca un barbat este mai libertin din punctul de vedere al relatiilor intime si schimba partenerele de pat mai des decat isi schimba sosetele, primeste pe de o parte admiratia si respectul celorlaltor barbati din jur si pe de alta parte este adorat si dorit de femei. Este considerat un cuceritor, un invingator din punct de vedere social. Daca in schimb o femeie manifesta aceeasi dorinta de experimentare ca si un barbat, atunci ea este considerata atat de catre barbati cat si de catre femei o curva, o femeie de moravuri usoare, o paria a societatii. Ba inca barbatii tot mai manifesta o oaresicare toleranta, insa femeile tind sa judece in termeni mult mai aspri.
In schimb, tot noi, femeile, ne dorim sa fim tratate de la egal la egal de catre barbati...dar cum ar fi posibil asa ceva cand noi insene suntem atat de ancorate in aceste clisee demodate?!? Nu ma consider neaparat o feminista (sau cel putin nu in acceptiunea originala a miscarii, care de altfel cred ca ne-a adus si unele deservicii) dar lipsa asta de fair play chiar pot spune ca e deranjata. Nu e "politically correct" ca sa ma exprim la  moda.Voua nu vi se pare?!?
Hai sa explic si ce am vrut sa spun cu deserviciile facute de miscarea feminina!!! Intr-adevar, acum femeile s-au emancipat, au devenit mai independente, mai puternice, pot avea o cariera de succes si pot fi in acelasi timp sotii si mame, daca asta isi doresc.Asta e partea buna a emanciparii. Exista insa si reversul medaliei: femeile din zilele noastre beau alcool cot la cot cu barbatii, fumeaza, injura...cu alte cuvinte si-au pierdut din feminitate si din gingasie tocmai pentru ca sunt intr-o continua lupta cu sistemul si cu propriile limite pentru a demonstra ca merita sa fie luate in seama. Si, pe drumul spre victorie, au mai pierdut un lucru important: maternitatea. Unele femei sunt atat de absorbite de munca si atat de obsedate de a dovedi ca pot obtine succesul profesional intr-o lume dominata de barbati incat renunta la ceea ce ne diferentiaza atat de esential de barbati : capacitatea de a aduce pe lume o noua viata. Veti spune ca e alegerea fiecareia...eu as spune ca e o constrangere sociala, un model social ce a inceput sa fie implantat din ce in ce mai adanc in constiinta noastra...si e pacat! After all, diversitatea face deliciul vietii!

Nevoia de acceptanta din partea "turmei"

Oare de ce atunci cand sunt impreuna cu prietenii lor barbatii tind sa se comporte cu femeile din viata lor total diferit de modul in care se comporta acasa? Ati observat chestia asta? Acasa esti "pisi mic","iubi","puiut","iubito" iar la intalnirea cu prietenii lui nu mai esti nimic din toate astea. Parca deodata s-au sters cu buretele toate cuvintele de alint, toate dulcegarelile. Oare li se pare ca le scade respectul din partea semenilor de "turma"? Sunt mai putin macho sau mai putin barbati? N-am inteles asta niciodata...Oare daca iti da dreptate atunci cand dreptatea e de partea ta, daca se poarta cu tine la fel de atent si dragastos ca de obicei, asta il face sa para in fata prietenilor lui mai "sub papuc" sau un "pampalau"? Pot sa inteleg pana la un punct nevoia lor de vanitate dar asta nu inseamna ca mi se pare mai putin stupid comportamentul lor. 

In orice caz, oricat de stupid ar fi acest comportament, el reprezinta o realitate iar cea mai buna atitudine pe care o femeie o poate adopta este sa faca jocul barbatului de langa ea. Astfel va avea langa ea un barbat  fericit, cu nevoia de vanitate satisfacuta si, pe cale de consecinta, va fi si ea fericita.

Simple things in life

Nu mai stim sa ne bucuram de lucrurile simple din viata noastra. Asta este concluzia la care am ajuns astazi in timp ce ma plimbam cu sotul meu pe strada, pur si simplu, ca si cum nimic si nimeni din jurul nostru nu ar conta. Doar noi doi...Si ma gandeam cand a fost ultima data cand am facut chestia asta: sa ne plimbam tinandu-ne de mana fara un scop precis si fara sa ne facem griji pentru absolut nimic de pe lumea asta. Evident ca raspunsul a venit tot de la mine si nu prea mi-a placut...A trecut ceva vreme...
Mi-aduc aminte cand eram in facultate si poate erau zile cand nu aveam in buzunar decat poate 30 lei de-un suc si-o prajitura  in oras (mancarea si banii de chirie veneau de-acasa), dar in schimb aveam sufletele umplute pana la refuz de bucurie...bucuria de a fi impreuna, bucuria de a fi in mijlocul naturii, bucuria de a trai... Este si o vorba in sensul asta: "La tinerete iti dai timpul si sanatatea pentru bani, iar la batranete ai da toti banii din lume pentru un pic de timp si pentru sanatate". Nu vreau sa fiu ipocrita si sa spun ca micile lucruri cotidiene nu ma afecteaza si ca eu traiesc undeva departe pe un norisor roz...si eu, ca toata lumea, ma trezesc adeseori ca intr-un vartej de situatii si intamplari independente de vointa mea care se succed cu repeziciune, se precipiteaza si tind sa-mi ocupe tot timpul si sa-mi consume toata energia... dar din cand in cand cred ca ar fi bine ca toti sa ne oprim macar pret de cateva clipe si sa analizam ce e cu adevarat important in viata: sanatatea, familia, prietenii dragi si, de ce nu, micile placeri personale (o carte buna, o muzica aleasa, un dans pasional, o aroma deosebita). Pentru mine acesta a devenit noul meu "crez" in viata: sa incerc sa vad esentialul si sa nu-mi mai irosesc energia si sufletul pe orice nimic.

Primul post

Ma gandesc de cativa ani, mai exact de cand a inceput moda asta cu blogurile sa-mi fac si eu un blog...si asta nu pentru ca e la moda ci pentru ca simteam nevoia sa scriu undeva ce vad, ce simt, ce cred... Nu vreau sa influentez opinia publica, nici macar nu am pretentia ca ceea ce scriu aici reprezinta vreun adevar imuabil sau cine stie ce judecata de valoare...este vorba pur si simplu de o radiografie subiectiva a vietii cotidiene privite prin ochii unei firi analitice dar totodata sensibile. Este un es-EU despre lucrurile simple din viata, lucruri care ma bucura sau ma intristeaza, ma enerveaza sau imi fac placere, imi plac sau nu imi plac...Este prima data cand fac asa ceva si nici nu stiu exact care sunt regulile "de aur" ale blogarilor dar voi face ce fac de fiecare data in atare situatiune: merg pe intuitie...si sper ca ceea ce scriu aici sa fie interesant sau cel putin placut la citit.That's about it, for starters...:)